vineri, 10 iunie 2011

Ce ne doare cel mai tare ?

        1. Ca nu vedem nicio speranta ca Romania sa mearga spre mai bine (sa aiba drumuri bune, pensii si salarii mai mari, soferi mai disciplinati, strazi mai curate, scoli mai bune, echipa de fotbal buna, oameni mai cinstiti, oameni mai frumosi, oameni mai buni la suflet, oameni mai civilizati…) ?
        2. Ca cei care ar trebui sa gindeasca o cale spre progres si apoi sa ne conduca pe aceasta cale jefuiesc resursele tarii, furind de fapt banii din buzunarele fiecaruia ?
        3. Ca sistemul educational nu mai poate da decit foarte putini oameni buni deoarece profesorii nu isi mai fac meseria si noteaza elevii / studentii numai in functie de grosimea teancului de bani primit (la meditatie sau in orice alta forma ?)
        4. Ca sistemul de sanatate este plin de spitale jegoase si de medici care considera ca ei trebuie sa se gindeasca in primul rind la maximizarea veniturilor aduse de fiecare pacient ?
        5. Ca in Romania sint preturi foarte mari la alimente (in comparatie cu alte state) ?
        6. Ca ocupatia traditionala a romanilor, agricultura, nu este in stare sa asigure necesarul (teoretic) de hrana al populatiei ?
        7. Ca nu exista constiinta civica ?
        8. Ca patriotismul este considerat o naivitate si o prostie si ca este pe cale de disparitie ?
        9. Ca nu indrazneste nimeni sa se ridice in mod organizat pentru a rezolva toate aceste probleme ?
        10. Ca trec anii pe linga noi si nu reusim sa rezolvam nimic din toate acestea ?

Are cineva curaj sa indice 3 din cele de mai sus, in ordinea importantei ?

Ce este patria ? (reluare)



        Am dat o cautare pe Google dupa « ce este patria » si am gasit 21 de pagini. Majoritatea rezultatelor se refera la un banc cu Bula. Daca paginile românesti asta arata, hai sa spunem si noi bancul, poate vom intelege ceva din el.
        Cica Vasile, colegul lui Bula, este intrebat « Ce este patria ? ». Acesta raspunde : « patria este mama mea ». Invatatorul il intreaba apoi si pe Bula : « ce este patria, Bula ? » - intrebare la care Bula raspunde : « patria este mama lui Vasile ».
        Rezultatul acestei cautari are mai multe semnificatii.
        Prima pe care o vedem, una care ma infricoseaza, este faptul ca notiunea de patrie este aruncata intr-un fel de haz-de-necaz de parca ea contine o primejdie viitoare sau o nenorocire deja intimplata.
        A doua semnificatie este ca in scoala romaneasca – si putem extrapola asta la intregul proces  educational – noi invatam despre patrie intr-un mod mecanic, ca despre o notiune pe care sintem obligati sa o memoram si despre care putem sa discutam sau la care putem sa ne gindim la un moment dat fara sa fim in stare sa decantam altceva decit ceea ce auzim : o notiune simpla, aproape luata din dictionar. Totusi, exista o sansa : faptul ca aceasta notiune este poanta unui banc arate, prin corelare prin haz-de-necazul nostru ca undeva in subconstient noi stim ca ne aflam in fata unei explicatii mai complicate.
        Alta semnificatie este ca refuzam sa reflectam la acest subiect si de fiecare data cind dintr-un motiv sau altul trebuie sa o facem, efortul nostru intelectual este aproape nul si, simplificindu-ne existenta, aruncam aceasta povara perpetuind o definitie superficiala.
        Ultima semnificatie, care ma infricoseaza chiar mai mult decit prima, este ca printre noi se afla smecheri – care sint chiar populari – care se debaraseaza de aceasta problema – lasind-o in seama « prostilor ». Ei nu au treaba cu patria, nu au nicio patrie dar au alte treburi.