Creatorii de saracie

   Suntem un popor creativ. Noi am inventat stiloul, avionul care se ridica de la sol prin mijloace proprii de bord, insulina, ba am citit undeva ca Marie Curie si-a bazat descoperirile pe munca unei asistente romance.

   Ce ne facem insa cu cei care creeaza saracie si ameninta prin imensa lor putere de munca si prin tenacitatea nemaivazuta viata romanilor ? Sunt multi, cata frunza si cata iarba (fiindca au adunat pe langa ei ieniceri caliti in luptele cu salamul de soia si mai apoi cu burghejii care ne furau tara) si lupta pe doua fronturi.

    Primul front este deschis de cei care sunt vajnicii urmasi ai geniului din Carpati. Sunt oameni care ii conduc pe altii având drept singura strategie pe cea a voievozilor din filmele istorice romanesti: „Dupa mineeeee !”. Ca sa faca ceva, acesti oameni minunati nu au nevoie de sfaturi sau de vreo documentare. Ei stiu tot si sunt constienti de capacitatea lor de a genera idei geniale la minut. Si oricum, îi pun pe altii sa faca, indiferent cât de nastrusnice le sunt ideile. Ce daca nu iese bine ? Ei sunt conducatorii asa ca, fraierilor, mai incercati o data. Si inca o data. Si inca o data. Si inca o data. Pâna la urma iese ceva si fraierii incep sa construiasca. La jumatatea constructiei insa, conducatorul isi da brusc seama ca totul se poate altfel asa ca le cere fraierilor sa abandoneze lucrarea si sa o ia de la inceput. Si tot asa, iar si iar. Daca într-un sfârsit iese ceva, maretii lideri scot pieptul inainte si ridica nasul spre cer: „Cine mai poate sa faca ce am facut eu ?”. Nu mai conteaza ceea ce se deconteaza: timp, energie si bani consumate în zadar pentru ceva ce se putea face mai bine, de zece ori mai repede si de zece ori mai ieftin. Nu conteaza decât ca pot sa arate: „Uite de am facut eu”. Nimeni nu are curaj sa le zica „Ai facut un lucru si ai ingropat alte noua”.

   Acele alte noua lucruri nu le vom mai avea pentru ca materia din care puteau fi plasmuite (bani, timp, energie si nu în ultimul rând, capacitatile pierdute prin demotivarea fraierilor care l-au urmat pe conducator) nu mai exista, a fost distrusa prin grija conducatorului. Rezultatul : 10% s-a acumulat, 90% s-a risipit. Calea sigura spre saracie.

   Pe al doilea front se afla in plina ofensiva hotii neaosi: hoti de rând, hoti coborâti din bancurile care preamareau pe românul – hot, hotii apolitici si hotii politici. Acestia sunt cei care consuma din putinul care se creeaza prin zbaterile descrise mai sus.

Unii iti fura din casa, iti fura din buzunare, iti fura contul de e-mail sau pin-ul cardului. Ei iti intorc casa pe dos, te lasa o luna fara bani, fara prieteni [...] si pentru totdeauna fara incredere. Ei castiga 1.000 de lei si distrug 10.000.

   Altii fura uzine: le aduc la dimensiuni de 100 de ori mai mici decât erau initial, si apoi le cumpara sau le vând (contra spaga). Ei câstiga un milion si in acelasi timp distrug o suta de milioane. Cine pierde aceste o suta de milioane ? Tara, adica România ??? Aveti cumva un zâmbet in coltul gurii sau in creier, acolo unde este centrul de analiza al simtului anti-fraier ? Atunci nu o sa raspundem direct la intrebare ci o sa spunem ca acele o suta de milioane ar fi ramas in economie si s-ar fi dus in salarii, profituri, impozite, pensii, actiuni sociale . Acei bani ar fi fost una din materiile prime folosite pentru a ne face un viitor mai bun.  Acei bani ne-ar fi ramas noua, cei care avem nevoie de salarii, pensii, profituri, actiuni sociale, cei care avem nevoie de siguranta zilei de mâine pentru a ne elibera eforturile creative, caramizi numai bune pentru a face lumea mai buna.

    Unii fura din uzine. O spaga aici, o spaga acolo. Nu e mult, nu se vede, si pare a fi singura cale pentru a-si face o viata decenta. Ce inseamna, o viata decenta ? O casa, o masina smechera, concedii in strainatate. In total vreo 300.000 euro adunati in câtiva ani. Cu o spaga aici, o spaga acolo. Si una sau doua firme in faliment sau cu profitul redus drastic. Asta se traduce in eliminarea potentialului unei firme (de un milion, doua, trei sau chiar zeci de milioane) de a produce valoare. Este ca si cum aceste milioane ar fi pierdute, ca si cum munca celor din firma respectiva ar fi pierduta. Pentru câteva sute de mii de euro.

    In final îi vom prezenta pe hotii cei mai versati. Ei distrug o tara pentru a câstiga un milion. Ei lasa someri un milion de oameni pentru a câstiga un milion. Ei câstiga votul a un milion de oameni cu o suta de lei adaugata la pensie (nu dau de la ei, ca n-ar da nici atâta), cu o înjuratura într-un tabloid adresata celor ce nu au puterea sufleteasca sa le raspunda cu aceeasi moneda sau facând cu ochiul celor care se topesc de admiratie. Admiratie care se transforma usor-usor in dorinta de a intra in rândul acestei clase atotputernice: cei care au bani si îsi pot însusi orice.

    Îsi pot însusi orice si poate chiar în momentul acesta, in care citesti sau scrii, se gândesc sa te aiba pe tine. Sa citesti pentru ei, sa scrii pentru ei, sa muncesti pentru ei.

Mai este nevoie de bilant ? La câstiguri avem: 1.000 plus 1.000.000 plus 300.000 plus mai multe milioane. La pierderi avem: 10.000 plus zeci de milioane plus zeci de milioane plus o tara. Sa fie de la noi ?