Cum ar fi o patrie a hotilor ?
Ar fi un loc unde sa poti sa furi orice:
- (nivelul 1) bicicleta vecinului, salariile politistilor, inventia sau ideea cuiva, vaci si porci din ograzi, masini, casetofoane sau sisteme de navigatie GPS, bijuterii, aparatura si chiar boarfe din case.
- (nivelul 2) examene de admitere, titluri de profesor universitar sau doctor, combinate cioclochimice, autostrazi, revolutii, istoria unui secol sau a unui popor intreg.
Ar fi un loc in care nimeni nu incearca sa prinda hotii iar pagubasii nu se pot feri decit atunci cind nu mai au nimic. Un loc in care cu cit este furtul mai sofisticat si jaful mai mare, cu atit ti se netezeste calea sa furi mai mult.
Ar fi un loc in care cu cit furi o bucata mai mare din acea tara cu atit mai virtos ti se recunoaste puterea si temenelele buretarilor sint mai numeroase.
In tara noastra avem jucatori care au trecut cu brio de nivelul 2 si acum se intrec in recorduri. Poate ca exista si un nivel 3 la care dinsii lucreaza de zor in secret, ca nu cumva fraierii sa afle si sa ii stinjeneasca cu ceva.
Credeti ca e greu sa ajungi la nivelul 2 ? Nu, pentru ca nivelul 1 se parcurge extraordinar de usor iar obstacolele sint aceleasi ; numai urzeala este mai complicata.
Nivelul 1 inseamna ca ti se fura ceva (de exemplu niste bannere gaurite), politia nu face nimic timp de o luna (pentru ca considera ca nu are cum sa prinda hotii), pagubasul gaseste obiectele furate (expuse in mod ostentativ pe peretii unor case si vizibile din satul vecin), politia locala refuza sa intervina (este contrar procedurilor), politia care are competentele sa intervina (desi este in judetul vecin) o face abia dupa trei zile, timp in care in ciuda avertismentelor obiectele ramin bine-merci la expozitie, procuratura refuza sa elibereze mandat de perchezitie si da dispozitie ca obiectele sa fie returnate proprietarului prin bunavointa presupusilor faptasi si tot asa. Probabil ca, vazind ce se intimpla, hotii isi spun : « Imi iubesc patria. De miine ma ocup numai de furat bannere ».
Actorii acestui circ sint : sateni din comuna Slobozia din judetul Arges, pe ai caror pereti atirna ca la bîlci bannerele furate nu se stie de cine […], politia din Costesti (sefii politistilor din Slobozia), politia din Gaesti (sefii politistilor din comunele Petresti, Uliesti, Matasaru si Produlesti din judetul Dimbovita, de unde s-au furat bannerele) si, bineinteles pagubasul … sau pagubasii (satul Slobozia este plin de bannere).
Noi speram intr-o viata mai buna si votam in disperare sperind ca nimeni sa nu ajunga la nivelul doi. DAR DE NIVELUL 1 SE OCUPA CINEVA ? Pentru ca asta ne omoara, de fapt : bambiliciul dintre politisti, procurori si judecatori, care asigura gratuit distractia hotilor si furnizeaza pe banda rulanta jucatori numai buni pentru nivelul 2.
Ma tot intrebam ce este patria ; iubitorii de bannere stiu mai bine – stiu totul despre patria hotilor.
luni, 28 decembrie 2009
duminică, 27 decembrie 2009
Revolutia adevarului este inca departe
Am citit cartea “In sfirsit adevarul” de Alex Mihai Stoenescu, o carte care contine o serie de interviuri realizate cu generalul Victor Atanasie Stanculescu.
Am ramas cu un gust amar, pentru ca aceasta carte a fost foarte laudata in ultima vreme – afirmindu-se ca istoricul A.M.S. l-a facut, in sfirsit, pe general sa spuna adevarul.
In realitate, cartea arata incercarile si insistenta lui A.M.S. de a-l face pe general sa recunoasca fapte care A.M.S. presupune ca au avut loc:
- rasturnarea lui Ceausescu a fost pusa la cale de cercuri din exterior ; din carte rezulta ipoteza implicarii sovieticilor dar si – intr-o masura mai mica – a serviciilor maghiare, britanice, franceze si americane;
- generalul Stanculescu aflase chiar de la serviciile secrete britanice si maghiare despre apropiata rasturnare a lui Ceausescu si, ca urmare, a incercat sa faureasca un plan pe baza caruia sa implice si dumnealui in evenimente;
- generalul Stanculescu a anticipat ca va urma un conflict militar intre armata si fortele securitatii, principala sursa de informatii fiind tot serviciile straine.
La final, iti dai seama ca Stanculescu nu face nicaieri aceste afirmatii :
- avea cunostinta de activitatea unor servicii straine in Romania si despre intensificarea activitatii acestora in perioada respectiva. Tot el insa contracareaza ipoteza lui A.M.S. spunind ca se astepta ca schimbarea lui Ceausescu sa se petreaca in timpul Congresului al XIV-lea al PCR, printr-o initiativa din interiorul partidului, aratindu-se chiar mirat ca aceasta nu s-a petrecut.
- recunoaste ca a avut niste discutii generale cu unele cercuri britanice si maghiare si cu diplomati francezi si americani – dar spune ca discutiile au avut ca obiect probleme politice generale.
- afirma ca si-a dat seama ca va urma un conflict intre armata si securitate (si si-a scos fiica si ginerele din structurile securitatii, cu ceva timp inainte) dar s-a bazat in mod exclusiv pe surse interne (din armata si securitate) si a crezut ca securitatea o sa piarda batalia. Nu foloseste sintagma « conflict armat » ci ea ii este sugerata in mod insistent de A.M.S.
Din carte rezulta, insa, doua lucruri :
1) generalul Stanculescu a avut un rol hotaritor in rasturnarea lui Ceausescu prin aceea ca, trimitind trupele inapoi in cazarma (ceea ce si generalul Vlad facuse deja) a limitat proportiile dezastrului / mascaradei si a dat semnalul ca Ceausescu nu mai are sprijinul armatei ;
2) unul din cele mai importante lucruri care trebuie lamurite este modul in care Iliescu a ajuns la putere. Generalul spune ca, dupa ce l-a « inlaturat » pe Ceausescu a trebuit sa aleaga un succesor si ca acesta a fost Ion Iliescu. Alegerea lui s-a bazat, insa, pe 4 intilniri anterioare cu Iliescu (toate avind loc in public) – ultima dintre ele avind loc la un spectacol de teatru, in timpul caruia abia s-au salutat […] si pe ceea ce i-a comunicat prin telefon Sergiu Nicolaescu : « Iliescu este succesorul » !
Se pare ca avem mult de asteptat ca sa scapam de inflatia de istorioare hilare despre evenimentele din 1989 si sa aflam adevarul despre ce s-a intimplat. Probabil ca este un adevar dureros, care va scoate la iveala cit de slabi sintem ca popor si cit de putin facem sa crestem. Vrem insa sa cunoastem acest adevar pentru ca ar putea fi un nou inceput.
Am ramas cu un gust amar, pentru ca aceasta carte a fost foarte laudata in ultima vreme – afirmindu-se ca istoricul A.M.S. l-a facut, in sfirsit, pe general sa spuna adevarul.
In realitate, cartea arata incercarile si insistenta lui A.M.S. de a-l face pe general sa recunoasca fapte care A.M.S. presupune ca au avut loc:
- rasturnarea lui Ceausescu a fost pusa la cale de cercuri din exterior ; din carte rezulta ipoteza implicarii sovieticilor dar si – intr-o masura mai mica – a serviciilor maghiare, britanice, franceze si americane;
- generalul Stanculescu aflase chiar de la serviciile secrete britanice si maghiare despre apropiata rasturnare a lui Ceausescu si, ca urmare, a incercat sa faureasca un plan pe baza caruia sa implice si dumnealui in evenimente;
- generalul Stanculescu a anticipat ca va urma un conflict militar intre armata si fortele securitatii, principala sursa de informatii fiind tot serviciile straine.
La final, iti dai seama ca Stanculescu nu face nicaieri aceste afirmatii :
- avea cunostinta de activitatea unor servicii straine in Romania si despre intensificarea activitatii acestora in perioada respectiva. Tot el insa contracareaza ipoteza lui A.M.S. spunind ca se astepta ca schimbarea lui Ceausescu sa se petreaca in timpul Congresului al XIV-lea al PCR, printr-o initiativa din interiorul partidului, aratindu-se chiar mirat ca aceasta nu s-a petrecut.
- recunoaste ca a avut niste discutii generale cu unele cercuri britanice si maghiare si cu diplomati francezi si americani – dar spune ca discutiile au avut ca obiect probleme politice generale.
- afirma ca si-a dat seama ca va urma un conflict intre armata si securitate (si si-a scos fiica si ginerele din structurile securitatii, cu ceva timp inainte) dar s-a bazat in mod exclusiv pe surse interne (din armata si securitate) si a crezut ca securitatea o sa piarda batalia. Nu foloseste sintagma « conflict armat » ci ea ii este sugerata in mod insistent de A.M.S.
Din carte rezulta, insa, doua lucruri :
1) generalul Stanculescu a avut un rol hotaritor in rasturnarea lui Ceausescu prin aceea ca, trimitind trupele inapoi in cazarma (ceea ce si generalul Vlad facuse deja) a limitat proportiile dezastrului / mascaradei si a dat semnalul ca Ceausescu nu mai are sprijinul armatei ;
2) unul din cele mai importante lucruri care trebuie lamurite este modul in care Iliescu a ajuns la putere. Generalul spune ca, dupa ce l-a « inlaturat » pe Ceausescu a trebuit sa aleaga un succesor si ca acesta a fost Ion Iliescu. Alegerea lui s-a bazat, insa, pe 4 intilniri anterioare cu Iliescu (toate avind loc in public) – ultima dintre ele avind loc la un spectacol de teatru, in timpul caruia abia s-au salutat […] si pe ceea ce i-a comunicat prin telefon Sergiu Nicolaescu : « Iliescu este succesorul » !
Se pare ca avem mult de asteptat ca sa scapam de inflatia de istorioare hilare despre evenimentele din 1989 si sa aflam adevarul despre ce s-a intimplat. Probabil ca este un adevar dureros, care va scoate la iveala cit de slabi sintem ca popor si cit de putin facem sa crestem. Vrem insa sa cunoastem acest adevar pentru ca ar putea fi un nou inceput.
vineri, 25 decembrie 2009
Ce este patria ? (2)
Patria este, prin urmare, un loc si un grup de oameni care vorbesc o limba, toate acestea formind un intreg caruia ii apartinem si care se perpetueaza din generatie in generatie.
Departarea de acest intreg, renegarea apartenentei la el si uitarea legaturii puternice pe care o are cu viitorul (in primul rind) si cu trecutul va duce, intr-un termen mai lung sau mai scurt, la disparitia lui si, sub loviturile istoriei, la disparitia elementelor care il compun.
Scriam mai sus ca apartinem acestui intreg. Aceasta relatie de apartenenta nu este una coercitiva si asupritoare. Nu sintem sclavii lui si avem fiecare dreptul sa judecam daca apartenenta la acest intreg ne aduce ceea ce fiecare din noi asteapta. Avem dreptul sa judecam daca aspiratiile fiecaruia au sanse sa devina realitate in patria noastra.
Fara indoiala, putem trai si fara sa ne gindim la toate acestea. Pot fi vremuri in care nu este necesar. Putem trata lucrurile mult mai practic, privind totul prin prisma unui singur individ : cel mai mult conteaza ceea ce am eu datorita faptului ca patria mea este România.
Vremurile in care traim acum impun o readucere in actualitate a notiunii de patrie si a celei de patriotism (despre care vom vorbi in curind) pentru ca intelegerea apartenentei la patria noastra si redesteptarea patriotismului pot fi o rampa de lansare catre vremuri mai bune si o asigurare a viitorului.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Ce este patria ? (1)
Am dat o cautare pe Google dupa « ce este patria » si am gasit 21 de pagini. Majoritatea rezultatelor se refera la un banc cu Bula. Daca paginile românesti asta arata, hai sa spunem si noi bancul, poate vom intelege ceva din el.
Cica Vasile, colegul lui Bula, este intrebat « Ce este patria ? ». Acesta raspunde : « patria este mama mea ». Invatatorul il intreaba apoi si pe Bula : « ce este patria, Bula ? » - intrebare la care Bula raspunde : « patria este mama lui Vasile ».
Rezultatul acestei cautari are mai multe semnificatii.
Prima pe care o vedem, una care ma infricoseaza, este faptul ca notiunea de patrie este aruncata intr-un fel de haz-de-necaz de parca ea contine o primejdie viitoare sau o nenorocire deja intimplata.
A doua semnificatie este ca in scoala romaneasca – si putem extrapola asta la intregul proces educational – noi invatam despre patrie intr-un mod mecanic, ca despre o notiune pe care sintem obligati sa o memoram si despre care putem sa discutam sau la care putem sa ne gindim la un moment dat fara sa fim in stare sa decantam decit ceea ce auzim : o propozitie simpla, aproape luata din dictionar. Totusi, exista o sansa : faptul ca aceasta notiune este poanta unui banc poate arãta si ca, undeva in subconstient, noi stim ca ne aflam in fata unei explicatii mai complicate.
Alta semnificatie este ca refuzam sa reflectam la acest subiect si de fiecare data cind dintr-un motiv sau altul trebuie sa o facem, efortul nostru intelectual este aproape nul si, simplificindu-ne existenta, aruncam aceasta povara perpetuind o definitie superficiala.
Ultima semnificatie, care ma infricoseaza chiar mai mult decit prima, este ca printre noi se afla smecheri – care sint chiar populari – care se debaraseaza de aceasta problema – lasind-o in seama « prostilor ». Ei nu au treaba cu patria, nu au nicio patrie dar au alte treburi.
Cica Vasile, colegul lui Bula, este intrebat « Ce este patria ? ». Acesta raspunde : « patria este mama mea ». Invatatorul il intreaba apoi si pe Bula : « ce este patria, Bula ? » - intrebare la care Bula raspunde : « patria este mama lui Vasile ».
Rezultatul acestei cautari are mai multe semnificatii.
Prima pe care o vedem, una care ma infricoseaza, este faptul ca notiunea de patrie este aruncata intr-un fel de haz-de-necaz de parca ea contine o primejdie viitoare sau o nenorocire deja intimplata.
A doua semnificatie este ca in scoala romaneasca – si putem extrapola asta la intregul proces educational – noi invatam despre patrie intr-un mod mecanic, ca despre o notiune pe care sintem obligati sa o memoram si despre care putem sa discutam sau la care putem sa ne gindim la un moment dat fara sa fim in stare sa decantam decit ceea ce auzim : o propozitie simpla, aproape luata din dictionar. Totusi, exista o sansa : faptul ca aceasta notiune este poanta unui banc poate arãta si ca, undeva in subconstient, noi stim ca ne aflam in fata unei explicatii mai complicate.
Alta semnificatie este ca refuzam sa reflectam la acest subiect si de fiecare data cind dintr-un motiv sau altul trebuie sa o facem, efortul nostru intelectual este aproape nul si, simplificindu-ne existenta, aruncam aceasta povara perpetuind o definitie superficiala.
Ultima semnificatie, care ma infricoseaza chiar mai mult decit prima, este ca printre noi se afla smecheri – care sint chiar populari – care se debaraseaza de aceasta problema – lasind-o in seama « prostilor ». Ei nu au treaba cu patria, nu au nicio patrie dar au alte treburi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)