Ziua patriarhului

        Constantin Stroe, director general al uzinelor DACIA in perioada 1990 – 2002, a implinit simbata virsta de 70 de ani. Aniversarea nasterii dumnealui era cindva un eveniment in presa romaneasca, multe publicatii intrecindu-se in temenele.

        Astazi ne face placere sa consemnam meritele dumnealui, pentru ca ceea ce a facut la DACIA se deosebeste mult (in sensul bun) de ceea ce alti directori au facut cu « greaua mostenire a regimului comunist ».
        Constantin Stroe nu a facut bucati uzina, ca s-o vinda rudelor. In vremea dumnealui s-a investit intr-o linie noua de productie, s-a lansat un model nou (de conceptie 100% romaneasca), productia si exporturile au crescut, depasind nivelurile – record din perioada comunista (caz rarisim in industria romaneasca).
        In vremea lui Constantin Stroe numarul de angajati a ramas relativ stabil si nu au existat neintelegeri cu sindicatele care sa duca la opriri ale productiei.
        Constantin Stroe a cautat cu incrincenare o cale pentru ca uzinele DACIA sa aiba un viitor. A negociat cu aproape toti constructorii importanti din lume, propunindu-le « masina de 6.000 de dolari » (ideea ii apartine, desi nu o spune ca sa nu isi supere actualii colaboratori) si a adus la DACIA un proiect a carui amploare nimeni nu si-o imagina la vremea respectiva. Acest proiect este astazi unul din pilonii importanti ai economiei romanesti iar renumele marcii face ca oameni din zeci de tari sa pronunte cu satisfactie numele DACIA, numele stravechi al tarii in care traim.
        Desi vorbim despre un om care a implinit 70 de ani, nu vorbim despre un pensionar. Domnul Stroe este inca activ : este vicepresedinte al consiliului de administratie al DACIA si conduce o asociatie a producatorilor de componente auto.
        « Sintem saraci la buzunar dar nu sintem saraci si la minte » - i-a spus cindva unui mare director din industria mondiala de automobile, trimitindu-l sa isi faca bagajele. Domnul Stroe ne-a aratat ca nu sintem saraci nici la fapte. Merita sa il pastram ca un reper in istoria industriei romanesti si sa ii spunem, macar la zile mari, « La multi ani ! ».