Suntem un popor creativ. Noi am
inventat stiloul, avionul care se ridica de la sol prin mijloace proprii de
bord, insulina, ba am citit undeva ca Marie Curie si-a bazat descoperirile pe munca unei asistente romance.
Ce ne facem insa cu cei care creeaza
saracie si ameninta prin imensa lor putere de munca si prin tenacitatea
nemaivazuta viata romanilor ? Sunt multi, cata
frunza si cata iarba (fiindca au adunat pe langa ei ieniceri caliti in luptele
cu salamul de soia si mai apoi cu burghejii care ne furau tara) si lupta pe
doua fronturi.
Primul front este deschis de cei
care sunt vajnicii urmasi ai geniului din Carpati. Sunt oameni care ii conduc
pe altii având drept singura strategie pe cea a voievozilor din filmele
istorice romanesti: „Dupa mineeeee !”. Ca sa faca ceva, acesti oameni minunati nu
au nevoie de sfaturi sau de vreo documentare. Ei stiu tot si sunt constienti de
capacitatea lor de a genera idei geniale la minut. Si oricum, îi pun pe altii
sa faca, indiferent cât de nastrusnice le sunt ideile. Ce daca nu iese bine ?
Ei sunt conducatorii asa ca, fraierilor, mai incercati o data. Si inca o data.
Si inca o data. Si inca o data. Pâna la urma iese ceva si fraierii incep sa
construiasca. La jumatatea constructiei insa, conducatorul isi da brusc seama
ca totul se poate altfel asa ca le cere fraierilor sa abandoneze lucrarea si sa
o ia de la inceput. Si tot asa, iar si iar. Daca într-un sfârsit iese ceva,
maretii lideri scot pieptul inainte si ridica nasul spre cer: „Cine mai poate
sa faca ce am facut eu ?”. Nu mai conteaza ceea ce se deconteaza: timp, energie
si bani consumate în zadar pentru ceva ce se putea face mai bine, de zece ori mai
repede si de zece ori mai ieftin. Nu conteaza decât ca pot sa arate: „Uite de
am facut eu”. Nimeni nu are curaj sa le zica „Ai facut un lucru si ai ingropat
alte noua”.
Acele alte noua lucruri nu le vom
mai avea pentru ca materia din care puteau fi plasmuite (bani, timp, energie si
nu în ultimul rând, capacitatile pierdute prin demotivarea fraierilor care l-au
urmat pe conducator) nu mai exista, a fost distrusa prin grija conducatorului.
Rezultatul : 10% s-a acumulat, 90% s-a risipit. Calea sigura spre saracie.
Pe al doilea front se afla in
plina ofensiva hotii neaosi: hoti de rând, hoti coborâti din bancurile care
preamareau pe românul – hot, hotii apolitici si hotii politici. Acestia sunt
cei care consuma din putinul care se creeaza prin zbaterile descrise mai sus.
Unii iti fura din casa, iti fura
din buzunare, iti fura contul de e-mail sau pin-ul cardului. Ei iti intorc casa
pe dos, te lasa o luna fara bani, fara prieteni [...] si pentru totdeauna fara
incredere. Ei castiga 1.000 de lei si distrug 10.000.
Altii fura uzine: le aduc la
dimensiuni de 100 de ori mai mici decât erau initial, si apoi le cumpara sau le
vând (contra spaga). Ei câstiga un milion si in acelasi timp distrug o suta de
milioane. Cine pierde aceste o suta de milioane ? Tara, adica România ??? Aveti
cumva un zâmbet in coltul gurii sau in creier, acolo unde este centrul de
analiza al simtului anti-fraier ? Atunci nu o sa raspundem direct la intrebare
ci o sa spunem ca acele o suta de milioane ar fi ramas in economie si s-ar fi
dus in salarii, profituri, impozite, pensii, actiuni sociale . Acei bani ar fi
fost una din materiile prime folosite pentru a ne face un viitor mai bun. Acei bani ne-ar fi ramas noua, cei care avem
nevoie de salarii, pensii, profituri, actiuni sociale, cei care avem nevoie de
siguranta zilei de mâine pentru a ne elibera eforturile creative, caramizi
numai bune pentru a face lumea mai buna.
Unii fura din uzine. O spaga
aici, o spaga acolo. Nu e mult, nu se vede, si pare a fi singura cale pentru
a-si face o viata decenta. Ce inseamna, o viata decenta ? O casa, o masina
smechera, concedii in strainatate. In total vreo 300.000 euro adunati in câtiva
ani. Cu o spaga aici, o spaga acolo. Si una sau doua firme in faliment sau cu
profitul redus drastic. Asta se traduce in eliminarea potentialului unei firme
(de un milion, doua, trei sau chiar zeci de milioane) de a produce valoare.
Este ca si cum aceste milioane ar fi pierdute, ca si cum munca celor din firma
respectiva ar fi pierduta. Pentru câteva sute de mii de euro.
In final îi vom prezenta pe hotii cei mai versati. Ei distrug o tara
pentru a câstiga un milion. Ei lasa someri un milion de oameni pentru a câstiga
un milion. Ei câstiga votul a un milion de oameni cu o suta de lei adaugata la
pensie (nu dau de la ei, ca n-ar da nici atâta), cu o înjuratura într-un
tabloid adresata celor ce nu au puterea sufleteasca sa le raspunda cu aceeasi
moneda sau facând cu ochiul celor care se topesc de admiratie. Admiratie care
se transforma usor-usor in dorinta de a intra in rândul acestei clase
atotputernice: cei care au bani si îsi pot însusi orice.
Îsi pot însusi orice si poate
chiar în momentul acesta, in care citesti sau scrii, se gândesc sa te aiba pe
tine. Sa citesti pentru ei, sa scrii pentru ei, sa muncesti pentru ei.
Mai este nevoie de bilant ? La
câstiguri avem: 1.000 plus 1.000.000 plus 300.000 plus mai multe milioane. La
pierderi avem: 10.000 plus zeci de milioane plus zeci de milioane plus o tara.
Sa fie de la noi ?