Pe 7 mai 1931, orasul New York a fost martorul celei mai pasionante urmariri din istoria acestei uriase metropole. La capatul a lungi saptamani de cautari, "Two Gun" Crowley - ucigasul, pistolarul care nici nu fuma, nici nu bea - a fost incoltit si capturat in apar-tamentul iubitei sale de pe Bulevardul West End. O suta cincizeci de politisti si detectivi au asediat ascunzatoarea lui de la ulti-mul etaj al imobilului. Ghemuit dupa un fotoliu, Crowley tragea fara incetare asupra po-litiei. Zece mii de spectatori tulburati urmareau lupta. Cand, in cele din urma, Crowley a fost capturat, seful politiei a declarat ca acest criminal cu doua revolvere a fost unul dintre dei mai periculosi infractori din istoria New York-ului. Dar ce credea "Two Gun" Crowley despre sine insusi? Putem da un raspuns clar pentru ca, in timp ce politia tragea spre apartament, el a compus o scrisoare: "In a-tentia celor interesati". Cuvintele asternute pe foaie erau: "Sub aceasta haina bate o inima obosita, dar buna - o inima care n-ar face rau nimanui." Cu putina vreme inainte, Crowley si prietena lui calatoreau voiosi pe un drum de tara. Pe nesteptate, un politist s-a apropiatde masina si i-a spus pistolarului: "Permisul dumneavoastra, va rog."
Fara un cuvant, Crowley si-a scos arma si l-a doborat cu o grindina de gloante. Vazandu-l prabusindu-se, el I-a insfacat revolverul si l-a descarcat si pe acesta in trupul bietului politist. Astfel se comporta asasinul care scrisese: "Sub aceasta haina bate o inima obosita, dar buna - o inima care n-ar face rau nimanui." Crowley a fost condamnat la scaunul electric. Cand a ajuns la locul unde avea sa fie executat, in Sing-Sing, credeti ca a spus: "Astea e ceea ce merit pentru ca am ucis oameni"? Nici vorba; a pus: "Asta e rasplata pe care o primesc pentru ca m-am aparat." Morala acestei povesti este urmatoarea: "Two Gun" Crowley nu s-a autoinvinovatit niciodata pentru nimic.
Este aceasta atitudine atipica in randul criminalilor? Daca asta credeti, ascultati:
"Mi-am petrecut cei mai buni ani din viata oferind oamenilor placeri, ajutandu-i sa se distreze si, ca rasplata, am fost mereu insultat si haituit."
Acestea sunt cuvintele Inamicului Public numarul unu, Al Capone - cel mai cumplit gangster care a terorizat vreodata Chicago-ul. Capone nu se autoincrimina pentru nimic. Se considera mai degraba un binefacator al societatii, dramatic neinteles si tratat cu nerecunostinta.
Am purtat multi ani o corespondenta interesanta cu Lawes, director al rau-famatei inchisori newyorkeze Sing-Sing, si el mi-a marturisit ca "putini dintre criminalii incarcerati la Sing-Sing se considera oameni rai. Sunt pur si simplu oameni ca dumnea-ta sau ca mine. Deci ei gandesc, se explica. Iti pot justifica precis spargerea unui seif sau o impuscatura. Majoritatea incearca, prin argumente (eronate sau logice) sa-si justifice actele antisociale chiar lor insisi, repetand cu incapatanare ca sunt arestati pe nedrept". Daca Al CApone, "Two Gun" Crowley si toti ticalosii din inchisori nu se invinovatesc pentru nimic - ce sa mai spunem de cei cu care intram zilnic in contact?
Fara un cuvant, Crowley si-a scos arma si l-a doborat cu o grindina de gloante. Vazandu-l prabusindu-se, el I-a insfacat revolverul si l-a descarcat si pe acesta in trupul bietului politist. Astfel se comporta asasinul care scrisese: "Sub aceasta haina bate o inima obosita, dar buna - o inima care n-ar face rau nimanui." Crowley a fost condamnat la scaunul electric. Cand a ajuns la locul unde avea sa fie executat, in Sing-Sing, credeti ca a spus: "Astea e ceea ce merit pentru ca am ucis oameni"? Nici vorba; a pus: "Asta e rasplata pe care o primesc pentru ca m-am aparat." Morala acestei povesti este urmatoarea: "Two Gun" Crowley nu s-a autoinvinovatit niciodata pentru nimic.
Este aceasta atitudine atipica in randul criminalilor? Daca asta credeti, ascultati:
"Mi-am petrecut cei mai buni ani din viata oferind oamenilor placeri, ajutandu-i sa se distreze si, ca rasplata, am fost mereu insultat si haituit."
Acestea sunt cuvintele Inamicului Public numarul unu, Al Capone - cel mai cumplit gangster care a terorizat vreodata Chicago-ul. Capone nu se autoincrimina pentru nimic. Se considera mai degraba un binefacator al societatii, dramatic neinteles si tratat cu nerecunostinta.
Am purtat multi ani o corespondenta interesanta cu Lawes, director al rau-famatei inchisori newyorkeze Sing-Sing, si el mi-a marturisit ca "putini dintre criminalii incarcerati la Sing-Sing se considera oameni rai. Sunt pur si simplu oameni ca dumnea-ta sau ca mine. Deci ei gandesc, se explica. Iti pot justifica precis spargerea unui seif sau o impuscatura. Majoritatea incearca, prin argumente (eronate sau logice) sa-si justifice actele antisociale chiar lor insisi, repetand cu incapatanare ca sunt arestati pe nedrept". Daca Al CApone, "Two Gun" Crowley si toti ticalosii din inchisori nu se invinovatesc pentru nimic - ce sa mai spunem de cei cu care intram zilnic in contact?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu