Ce este patria ? (III)

Deschid un dictionar si citesc: patrie, patrii = mediu politic, social si cultural in care isi desfasoara viata si lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor, tara in care s-a nascut cineva si al carei cetatean este. 
Educatia mea scolara a avut loc, in cea mai mare parte, in perioada comunista. De cind am inceput scoala, invatatoarea mea (doamna Dinca Maria din Gaiesti) ne-a vorbit despre patrie. Ne vorbea despre tricolorul care simbolizeaza single varsat de eroi, aurul cimpiei si seninul cerului, despre eroi ai neamului ca Decebal, Mircea cel Batrin, Vlad tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si altii, despre frumusetea plaiurilor noastre, despre bogatiile pamintului nostru, despre faptul ca trebuie sa muncim ca sa ne facem tara mai frumoasa si mai bogata. 
Ascultind-o, inima imi fremata si ma cuprindea o emotie pe care o simt si acum, cind caut sa definesc acel ceva o genereaza. Am ajuns sa imi pun obsesiv intrebarea “Ce este patria ?” din mai multe motive. Primul este faptul ca, pe masura ce am inaintat in clasele gimnaziale, la liceu si apoi la universitate, am auzit tot mai putin vorbindu-se despre aceste lucruri si atunci cind am auzit, cineva o facea in bascalie. Al doilea este faptul ca, iesind in strainatate, am vazut ca acolo sint drumuri mai bune, scoli mai mari si mai bine dotate (si mai scumpe), mai multe monumente, totul este mai curat, oamenii au chipul mai vesel, sint mai bine imbracati, au masini mai bune si asa mai departe. 
In afara de asta, strainii cu care am intrat in contact, vorbeau cu mindrie despre patria lor, indiferent daca subiectul era fotbalul, agricultura sau educatia. Francezii imi tineau discursuri de ore intregi despre cit de bune sint masinile facute de ei, cit de frumoasa este Valea Loarei, cit de serios se desfasoara cursurile in scoli, care sint asteptarile de la politica dusa de guvernul lor. Coreenii povesteau cum au donat bijuterii statului in timpul unei crize economice, cum au lucrat sapte zile pe saptamina pina in deceniul 8 al secolului XX, cum mergeau la scoala in timpul bombardamentelor doar ca sa nu piarda lectiile, cum schimbul unu incepe la ora 5 si se termina la ora 13 dar schimbul doi incepe la ora 16 (ca sa aiba timp schimbul unu sa faca ore suplimentare). Polonezii vorbeau cu insufletire despre cautarile lor pentru a face administratia mai eficienta. 

Toti erau intr-o relatie strinsa cu patria lor, erau adevarati cetateni. Niciunul din cei pomeniti mai sus nu se sfia sa spuna ca trebuie sa fie patrioti (pentru binele lor) si ca la fel trebuie sa fim si noi, romanii, lucru pe care ei nu il vedeau atunci cind ii observau pe romani acasa la ei, in Romania. 
Al treilea motiv este faptul ca in Romania legatura dintre oameni si tara in care traiesc pare ca nu exista. Am ajuns sa ma intreb daca nu cumva creierul meu crud a fost influentat de povestile distinsei mele invatatoare, pentru ca atunci cind aduc vorba despre patrie si patriotism, reactia este mai mereu aceeasi : interlocutorii fac mai intii ochii mari si apoi rid ca de o gluma buna. 
Si totusi, atunci cind un strain mi-a spus ca Romania este o tara subdezvoltata, am inghetat si nu am putut sa traduc, fiind trezit de o palma parinteasca pe spinare. Atunci cind mi s-a spus, cu evidenta batjocura, ca bugetul pentru drumuri al Romaniei este in mod sigur mai mare decit al Frantei, am murit de rusine. Am fost indignat cind mi s-a spus ca un student francez in anul 3 este mai valoros decit un absolvent roman cu 5 ani de experienta. Un alt strain m-a intrebat in 1996 citi kilometri de autostrada exista in Romania. Am raspuns ca 100 de kilometri. Imediat, 5 oameni in jurul meu au inceput sa rida cu lacrimi. 

In mod incredibil, exista romani care fac aceleasi reprosuri, pe un ton care arata desconsiderarea a tot ceea ce se face in Romania, de la frigidere, masini, sosele, hoteluri, plaje, spitale - absolut totul. Ei vorbesc mereu de "astia" sau "aia", adica toata populatia tarii in afara de ei. 
Continui sa cred ca subiectul este unul important. Continui sa cred ca descoperind legatura dintre oameni si tara (vorbesc despre a o descoperi ca despre o dezgropare, o aducere la lumina) putem crea un motor puternic care ne va duce inainte ca tara si in mod implicit ca oameni.

Continui sa cred ca merita sa incerc sa fac ceva pentru ca toate batjocurile pe care le-am pomenit mai sus sa fie de domeniul trecutului. Cred ca meritam sa fim priviti altfel de straini. Cred ca merit sa imi privesc in ochi semenii fara teama ca incep sa rida daca incep sa le vorbesc despre ceea ce trebuie sa facem ca sa ne fie mai bine. 
Nu se pune problema ca nu trebuie sa facem caz de patriotismul nostru pentru ca acesta, cu tot sublimul sau, lipseste cu desavarsire. Ne-am indepartat de multa vreme de lozinci, sa ne amintim ca patriotismul este ceva ce se manifesta mai ales in ceea ce facem dar si in ceea ce spunem.